sâmbătă, 5 februarie 2011

.

Şi când te doare? După o zi, după o lună? Sau poate după doar un minut?
O țigară, două sau poate un pachet ca să-ţi sugrume sentimentul?
În câte paturi să-ti laşi parfumul? Cât să-ţi reziste urma fină pe care o laşi în urma ta?
Poate o zi, poate o noapte.
O să adormi mâine sau o să adormi acum dacă ştii.

De câte ori te-ai întrebat dacă ştii?

joi, 2 septembrie 2010

astăzi mă dor mult prea tare ochii ca să mai pot plânge.

Strălucirea a pierit după miezul nopţii. 
Doar pentru că e întuneric nu înseamnă că trebuie să fugi. Nu-i nimic. Te ajut eu, îţi voi ţine companie, te voi ţine de vorbă ca să nu uiţi că nu esţi singur.
   Dar de ce alergi în întunericul ăsta fără capăt? Nu vezi că avem tot timpul din lume şi încă ceva în plus.
   Uite, stelele ce ţi-au căzut din păr au lăsat o urmă de râsete şi plânsete, tocmai bune de colorat.
   Lasă-ţi doar un ochi deschis să ma vezi cum cu geana ta îmi voi pune o dorinţă. Pentru mine, pentru că tu ţi-ai irosit dorintele şi nu mai am gene...
...nu mai am gene, nu mai am ochi, nu mai am buze şi nici nas, dar te cuprind în braţe căci mâinile-mi sunt calde.

joi, 8 iulie 2010



Prima săptămână.
Nimic.
A doua săptămână. 
Nimic.
A treia săptămâna. 
Nimic.

Gol...



...nu mai ştiu să număr. Socotitoare, ţi-ai pierdut numărătoarea.
 Tu mai ţii numarătoarea?
Iarnă. Toamnă. Vară. Iarnă. Primăvara. Toamnă. Vară. Primăvară.



luni, 10 mai 2010

***

Masa lui era plină de coli albe. Demult nu mai crease. 
Perdeaua era trasă, iar aerul din camera sufocant. Dormea zilele şi nopţile le bântuia. Pe jos, tuburi goale de acrilice, creioane rupte, fara vârf, pete de culoare şi pete de carbune.
Barba neîngrijită, faţa obosita. Ochii trişti, buzele uscate.Singurul lucru care a ramas la locul lui era un pix. Un pix cu patru culori lasat pe birou neatins de prea multă vreme.


***


-Gata! Mi-a ajuns!
Nervos şi ameţit de alcoolul ieftin se îndreaptă spre birou. Se uita la pix timp de cateva secunde, apoi se prabuşeste pe scaun şi cu amăraciune işi spune:
- Cu negru o sa-ti desenez sufletul tau rece... pentru că sufletul tău nu-i uman...
Cu roşu o să-ţi desenez gelozia. Gelozia te-a mâncat, te-a aruncat în adâncuri... te-a transformat în ceea ce urai cel mai mult: o necunoscută!
Dar cu verdele? Cu verdele cum rămâne? Şi cu albastrul? Tu nu eşti verde şi nici albastră, nu eşti fericita.
Cu ele ce fac?

Dacă erai lângă mine ţi-aş fi desenat rochia verde ce cade lin pe trupul tău de zeiţă. Ţi-aş fi desenat ochii albaştrii adânci ca să cuprind marea în ei. Ţi-aş fi desenat buzele roşii cu care să ma umpli de sărutări. Ţi-aş fi desenat părul negru ca noaptea în care ne-am scufunda şi ne-am pierde de toţi.

Sunt un punct negru pierdut.
Dar de ce te mai iubesc?!
Te iubesc ca un nebun... un nebun a cărui inima nu încetează să mai bată după a ta inimă. Am inima ruptă din care picura râuri roşii. Iar albastrul cerului şi verdele ierbii nu l-am mai gustat de prea mult timp.
Nu mai sunt om făra tine... făra culori...

***


Ultima lumânare s-a stins, iar strainul a pornit din nou în noapte, în căutarea culorilor...


vineri, 9 aprilie 2010

din ciclul: vezi ce poze faci



Codiţă: DOLORES!



Codiţă: CE-I POZA AIA LA AVATAR?!



...


Codiţă:  :)))
Aripioare: e din alte timpuri
Aripioare:  :))



Şi au trăit fericiţi pâna la adânci bătrâneţi...

vineri, 26 martie 2010

mai am un As în mânecă

Cred că Iarna asta a vrut sa-mi pună capac... Ha! Mi-a venit de hac pâna la urmă!! Şi-a trimis acoliţii. Sunt prizoniera a câtorva zeci de căni şi pachete de şervetele, baxuri întregi!* Şi încă mai are forţă! Piei tu boală!!  Îmi vreau glăscioru înapoi!
Dar nuuu, eu nu o să-i cad pradă! Muahahaha ha-ha! O să ma lupt cu ea pâna mă va slei de puteri, pâna nu o să mai pot să mă ridic... sau pâna vine mama cu antibioticele. Pâna atunci, ma duc să-mi mai fac niste ceai...






*Bine, bine, nu e chiar aşa... chiar deloc...a fost doar un moment de exagerare. Langa mine sunt doar 4 căni, iar şervetele, numar doua pachete şi cutia aia de faci sa scoti servetele dintr-o lebada.

marți, 16 martie 2010



 
Astea's pentru nenea şofer ce claxonează tot ce prinde, de la o distanţă de 1 km jumate'.
Pentru ceilalţi n-am nici o plăcuţă cu "Nu e voie cu mai mult de 3 telefoane la 2 scaune!".






accept provocarea!

Un fel de leapşa, mai mică dar draguţa. Sursa: Ionuţ. Se rezumă doar la 5 obiceiuri ciudate despre mine...

1. Am ceva cu cifra 3! La modu' că Universul meu se învarte în jurul cifrei 3, multipli de 3... ORICE cu 3.
Aaa şi teoria mea e că şi 13 e multiplu de 3. Hihi
2 ....  Nu cânt sub duş, da' cânt când fac curat.
3. Dimineaţa, când mă duc la şcoală, nu văd nici în dreapta, nici în stanga. Procesul meu de trezire e luuung şi foarte lent.
4. Era să uit, dimineaţa, întotdeauna alerg după autobuz. De fapt eu îi zic jogging-ul de dimineaţă. Sună mai bine.

... şi nu în ultimul rând ...
 5.Când mă împiedic cu stangu' toată ziua zic că o sa-mi meargă bine căci mie stângu' îmi ţine noroc.

Şi cam atât despre cele 5 obiceiuri ciudate ale mele. Sunt mai multe, dar bineînţeles că nu le zic pe toate că o domnişoară nu-şi dezvăluie niciodata toate secretele... sau ciudăţeniile...

Cât despre datul lepşei mai departe , care doreşte este invitatul meu. Muahaha să vă vad de ce sunteţi în stare! Who's bad?!

duminică, 28 februarie 2010

pentru o zi



Pentru o zi, mi-ar plăcea să fiu un fluture. Un fluture aşa de frumos încat toti ceilalţi fluturi să fie geloşi pe solzişorii mei mici ce stralucesc în bătaia soarelui. Un fluture cu picioruşe subţiri, firave ca atunci când mă aşez pe flori, acestea să se simtă mangaiate şi să se hlizească la atingerea mea...

...iar sufletul meu să fie liber, lipsit de constrângeri, sa nu mă doară când zbor sau să tanjască după fericire, dupa iubire.



Vreau doar să ating cerul de azur.

joi, 4 februarie 2010

ceasul care merge înapoi

Camera goală. Tac-tic, tac-tic...
Sunetele răsună, se lovesc de pereţi şi nu au scăpare.


Afară e prea cald. Pe plajă, eu. Marea mă indeamnă. Mă arunc în valurile-i de un albastru curat. Mă invăluie. Nu-mi găsesc scăparea din ele. Mă afund din ce în ce mai mult.

Mă trezesc aruncată la mal. E aşa cald. Dintr-o data, ajung iar în camera goală.
...Eu şi gândurile.


Afară, zăpadă neatinsă.
-Miau? Pisica toarce langă foc, rasfăţându-se pentru o clipă la piciorul meu. O iau în braţe şi o întreb: "Tu cunosti secretul timpului?" Nu mă bagă în seama, toarce uşor. Ceasul: tic-tac, tic-tac. M-a păcălit şi de data asta.


Asculta mai multe audio Muzica