astăzi mă dor mult prea tare ochii ca să mai pot plânge.

Strălucirea a pierit după miezul nopţii. 

Doar pentru că e întuneric nu înseamnă că trebuie să fugi. Nu-i nimic. Te ajut eu, îţi voi ţine companie, te voi ţine de vorbă ca să nu uiţi că nu esţi singur.
   Dar de ce alergi în întunericul ăsta fără capăt? Nu vezi că avem tot timpul din lume şi încă ceva în plus.
   Uite, stelele ce ţi-au căzut din păr au lăsat o urmă de râsete şi plânsete, tocmai bune de colorat.
   Lasă-ţi doar un ochi deschis să ma vezi cum cu geana ta îmi voi pune o dorinţă. Pentru mine, pentru că tu ţi-ai irosit dorintele şi nu mai am gene...
...nu mai am gene, nu mai am ochi, nu mai am buze şi nici nas, dar te cuprind în braţe căci mâinile-mi sunt calde.