Cred că am obosit. Oboseala e așa de mare că și scrisul mi-e urât. Strâmb. Nu-i la locul lui.
Cândva scriam așa frumos, ca un cântec. Acum sunt doar linii întrerupte și albastre pe foaia îngălbenită de cât timp stă sub pat. Până și monștrilor de sub pat le-a lost lene să mai caute în caiet. S-a pus praful pe el și au fugit sub un alt pat. Făcând curat printre gânduri, am regăsit caietul. Am schițat un zâmbet sec și am început să-l răsfoiesc. Prima pagină - goală. A doua pagină - goală. A treia pagină - și ea goală. Eu zic că e cazul să încep un alt capitol.
S-au schimbat multe. Multe au trecut. Dar acum e azi și vreau să le schimb pe cele „multe” așa cum vreau eu. E vremea să mă joc cu ele și nu ele cu mine.
Mai beau un pahar de apă și trec la pagina următoare.
0 păreri:
Trimiteţi un comentariu